Andrei Doboș s-a născut în 1984, la Turda. A publicat volumele mănăștur story (2007, Vinea), Inevitabil (2011, Casa de Pariuri Literare) și Valea rea (2015, Cartea Românească).


 

DAFNE

 

1. (Inscripţie la Apollo mîhnit)

Cînd eram în mîinile disperării şi uram toţi oamenii
dumnezeu m-a fulgerat cu dragoste pentru un singur om.
Atît de adînc şi atît de departe ca un arc de lumină şi putere
ce tulbură cîmpiile magnetice ale inimii.
Pitonul acela cînd şi-a slobozit strînsoarea
erau teii verzi în parc şi capul meu
un lan de graminee şi smocuri înflorite.
Am respirat iarăşi pentru prima dată în ani
aerul dulce al străzilor plouate, mirosul de bere
şi limonadă din cafenele de toamnă.

Seriozitatea s-a scurs din mine ca seva din copacii bătrîni
la primul acord neaşteptat de liră.
Şi vindecarea, o, vindecarea nimic mai mult ca bucuria unui puşti
rămas singur în delfinariu.

 

2. (139/201)

Poate că din această brumă de exaltare
vor urma descrieri după sentiment,
metafore despre numele veneraţiei,
sunetul numelui şi numărul numelui
ei trecut în cel mai mare secret pe un perete untos sub Vezuviu.

Scrijelite pe scoarţe de fagi bătrîni
în vreun cotlon improbabil de pădure.
Acel sărut de zăpadă topit de apele primăverii
şi imaginea chipului
pe care îl porţi străin cu tine pe stradă
la orice tresărire de asemănare
şi poate că de la asta plecînd vreun mag de mîna stîngă
închis în cuibul său secret
va forţa, să-ţi aprindă sufletul, un transfer de pasiune
cu apa neagră din inima lui:
şpreiuri ale dorinţei, luminoase ca ploile de vară.
Însă tu te vei desprinde de aceste fîntîni ale nopţii
în care se îneacă stele de la milioane de ani depărtare
iar iernile vor vibra cu marea în jurul pămîntului,
tu vei zbura prin lumina groasă ca mierea a cerului vizibil,
iar eu te voi căuta aşa cum un copil îşi caută vacile pierdute pe dealuri.
Atunci neuronii mei vor înmuguri ca magnoliile:
Atunci voi cunoaşte tristeţea vie
de porumbel înfrigurat a apropierii tale.

 

3. Ea îşi aminteşte

În mine creşte o frumuseţe nouă a şi trecut.
Cînd te adînceşti în verdele înserării şi cîtă lumină
mai ţin stelele nopţii pe chipul tău.
O vidră abia zărită în apa întunecată
printre crustele de gheaţă ale răzoarelor.
Tu eşti cea care înţelege frunzele de soare
obosind prin ceaţă
şi crestele adîncindu-se în noapte cu păsări răzleţe.
O frumuseţe nouă creşte din noi a şi trecut,
iar tu îţi vei aminti
flori tărcate de flanelă, sfîrîit metalic de pepsi.
O muzică albă, îndepărtată, de nori luminoşi.

 

 

Aforisme şi sfaturi

Activează-te.
Meditează: fără obiect.
Cu obiect: de ex. pe florile
din bucătăria socrilor
a doua zi de Crăciun.

 

Găsește o sangha de bar.
Discutați mult despre liniștea minții.
Beți multă bere (uneori ceai).
Certați-vă.
Nu mai vb. niciodată.

 

Însoară-te
dar să nu faci copii (e imoral).
Ascunde-te prin încăperi
fermentează
între cărți.
Numără silabe
potrivește vibrații.

 

Ieși cît mai des în natură.
Apucă o crenguță înflorită de măr
înțelege freamătul lipsit de speranță
al universului.

 

Dezactivează-te.
Fă bani.
Risipește banii.
Spune în gînd: dă-mi, Doamne, o sinecură,
un post de funcționar mărunt pe viață
ca lui Bacovia.

 

Branșează-te la o energie mai puternică decît tine.

 

Activează-te pe sex.
Salvează ce se mai poate salva
dintr-o adolescență de băiat de altar.
Lasă-te posedat de zeitatea
care le înmoaie oasele.

 

Fă totuși copii.
Divorțează.

 

Dansează cum n-ai mai dansat din liceu.

 

Îndrăgostește-te,
din tine să nu mai rămînă
piatră pe piatră.

 

Crede că înțelegi ceva mai mult din asta.
Încearcă să gestionezi situația (cretinule).

 

Dispari.
Apoi întoarce-te

 

Muncește mult.
Muncește să uiți.

 

Roagă-te uneori
de frică.

 

Mai scrie
cîteva poezii.
Răvășește-i pe unii.
Măcar
înduioșează-i
(cît un sandvici de școlar
cu pateu și castraveți murați
împachetat cu grijă în șervețele).

 

Regăsește cîțiva prieteni vechi
căutați locuri cunoscute, din trecut.
Vorbiți mult despre cine sînteți.

 

Iar apoi, într-o dimineață oarecare
găsește o stradă cu soare leneș, pe care n-ai mai fost.

 

Plimbă-te mahmur cu o cafea de la dozator în mînă.

 

Oamenii să fie fericiți, să plutească spre servicii.

 

Soarele să aibă gust de apă tonică și glas de pescăruș.

 

Iar tu să dispari,
să dispari fără urmă.
Dispari de tot.
Dispari.