Max Czollek (1987, Berlin), inițiator a diverse proiecte poetice internaționale. Obține în 2013 bursa internațională pentru poeți și traducărtori MeridianCzernowitz. Poeziile selectate spre traducere fac parte din al doilea său volum ”Jubeljahre” (lb. Română ”Ani de jubileu”) publicat în 2015 la editura Verlagshaus J. Frank din Berlin.



ich wende mich an diejenigen
die gebrauchte zahnbürsten kaufen
für den bürgersteig und merken
die arbeit ist bereits getan

die an regenschirme glauben
auch bei bombenwetter
und werden vom schweiß ganz nass

die einen bauchschuss vortäuschen
um durch die musterung zu kommen
und dabei so überzeugend sind
dass sie verbluten

die sich freuten
würden fremde ihr gesicht besetzen
ohne erst um erlaubnis zu bitten

 


ich wende mich an diejenigen
die als väter auszogen
und zurückkehrten als söhne

die im lidl standen und glaubten
es sei zeit zu den waffeln zu greifen

die in der morgendämmerung
eine tür eintraten
und sich anschließend entschuldigten

die sich auf keinen fall
lebendig fangen lassen, deren blutkörper
kugelsichere westen tragen

 


ich wende mich an diejenigen
die im fischmarkt einen aal ersteigern
ihn wieder in die elbe schmeißen
denen sonst nichts einfällt
zum thema freiheit

die hollywoodschaukeln besitzen
und genügend aufgänge
ein leben treppen zu steigen

die ihre hände strecken zur kapitulation
und dabei behaupten
sie würden nach sternen greifen

die nordsee für ein geräusch halten
die sich eine flasche
auf die augen drücken
die den einsatz verdoppeln
aussteigen, ohne ihr blatt zu zeigen

 


ich wende mich an diejenigen
die schon immer mal lucky strikes
an einer tankstelle rauchen wollten

die sich bärte wachsen lassen
um dahinter ihre zähne zu verstecken
die keine angst mehr haben vor den ärzten

eine geheimwaffe erfinden
und die baupläne auf dem weg zum treffpunkt
unter ihrer sitzbank vergessen

wende mich an diejenigen
die gürtel besitzen für ihren bauch
und einen koffer für stark frequentierte orte
hauptbahnhöfe, große freiheit, stelenfeld

 


ich wende mich an diejenigen
deren auszug für heute geplant ist
die wissen, wo sie ihre bücher lassen

die lieder kennen
von denen keiner mehr sagen will
er habe sie vorher nicht gemocht

an diejenigen, die erdfrüchte
in salzwasser tunken, die fröhlich sind
und wissen, es ist doch ohne grund

die den göttern ihre erwartungen opfern
die nur noch lyrik verstehen und sonst nichts

 


schließlich wende ich mich an diejenigen
die glauben, nachts warten die leeren spiegel
auf ihr verlassenes gesicht

diejenigen, die die verweinten augen
ihrer eltern vergruben und dabei unheilbar waren
wie himmel am abend

diejenigen, die sind wie die schwalben
die schlafen im flug

die am ende vom himmel fallen
ohne viel geschrei



mă adresez celor
care cumpără periuțe de dinți folosite
pentru trotuar și observă apoi
că munca e deja terminată

care cred în umbrele
chiar și pe o vreme mortală
se udă leoarcă din cauza transpirației

care mimează o împușcătură în burtă
pentru a scăpa de încorporare
fiind atât de convingători
încât chiar sângerează

care s-ar bucura
dacă persoane străine le-ar lua fața
fără ca nici măcar să le ceară voie

 


mă adresez celor
care au plecat ca tați
și s-au întors ca fii

care stăteau în lidl și credeau
că venise timpul să pună mâna pe ar(o)me

care în zori de zi
intră pe o ușă
iar în final își cer scuze

care în niciun caz
nu se lasă prinși de vii, ai căror celule sangvine
poartă veste antiglonț

 


mă adresez celor
care licitează în pescărie o anghilă
pentru a-i da mai apoi drumul pe elba
cărora nu le vine în rest nimic în minte
legat de libertate

care dețin balansoare din lemn
și destule răsărituri
pentru a urca o viață întreagă trepte

care-și întind mâinile spre capitulare
pretinzând că
ar apuca după stele

care consideră marea nordului un zgomot
care-și apasă
o sticlă pe ochi
care dublează miza
și ies din joc, fără a-și arăta cartea

 


mă adresez celor
care au vrut întotdeauna să fumeze
lucky strike într-o benzinărie

care-și lasă bărbile să crească
pentru a-și ascunde dinții în spatele lor
cărora nu le mai e teamă de medici

descoperă o armă secretă
și uită schița în drum spre punctul de întâlnire
sub propria bancă pe care-au stat

mă adresez celor
care dețin curele pentru burțile lor
și un geamantan pentru locuri aglomerate
gări centrale, große freiheit, stelenfeld

 


mă adresez celor
a căror (stră)mutare e planificată azi
care știu unde-și vor lăsa cărțile

care cunosc melodii
despre care nimeni nu mai vrea să spună
că nu i-au plăcut înainte

celor care înmoaie rodul pământului
în apă sărată, care sunt fericiți
și știu, că este totuși fără motiv

care jertfesc zeilor așteptările lor
care mai înțeleg doar poezie și în rest nimic

 


în final mă adresez celor
care cred că noaptea oglinzile goale așteaptă
fețele lor părăsite

celor care au îngropat ochii plânși
ai părinților lor fiind în tot acest timp de nevindecat
ca și cerul seara

celor care sunt ca rândunicile
care dorm în zbor

care cad la capăt de cer
fără mult strigăt

Traducere din limba germană de Manuela Klenke