Ilustrațiile Alexiei îmi amintesc de un fel de copilărie de pe vremea când aveam încă sentimentul că lumea e întreagă, curată și că nimic rău nu se poate întâmpla, când un fel de lumină inunda camera și puteam să zic da, e liniște. Pe mine nu mă mai lasă pisicul să scriu acum, așa că las Libelulele și Zmeii să vorbească pentru mine. Și pe Alexia.


Dacă toate personajele tale ar veni din același oraș, cum îți imaginezi că ar trebui să fie acel oraș?
Un oraș cu sunete de xilofon, figuri agitate și multă multă empatie, că tot mi-am dat eu seama de curând că este esențială-n treaba asta cu comuniunea dintre ființe, fie că-s ele șoricei sau broscuțe încoronate.

De la ce pornește o ilustrație?
Pornește din haos și-un strop de panică, de la ce-mi suflă vântul zilei ori cartea pe care o răsfoiesc.

Lucruri pe care nu te saturi să le privești și lucruri la care nu suporți să te uiți.
Nu mă satur să-mi privesc pisicile, nu mă satur să gânguresc când văd bebeluși. Nu mă satur să mă minunezi de câte ori e lună frumoasă pe cer, adică de câte ori văd luna. Nu mai pot să-mi îndrept privirea către cei făr’ de respect față de ce-i înconjoară.

Ce nu ar trebui să lipsească din soundtrackul zilei de azi?
Aguas de Março cântată Tom Jobim & Elis Regina. Versuri de-o sclipire fascinantă. Îmi e imposibil să nu-mi schimb starea când o ascult, așa că zilnic zic că am nevoie de ea. Am nevoie de bossa nova ca să lucrez în pace, iar pentru zilele reci am Sigur Ros.

Există vreun artist/eveniment/agenție cu care ți-ai dori să colaborezi/unde ți-ai dori să expui și nu ai avut ocazia? 
Mi-ar plăcea să lucrez cu mai multe teatre. Am descoperit dragostea pentru asta odată cu ultimele proiecte. E despre spectacole, despre cum sunt construite de către oameni care muncesc cu sufletul. În rest, mi-ar plăcea să contribui cu ceva pentru Decât o Revistă, alți oameni faini care fac lucruri faine, de care avem nevoie-n țara asta ca de aer.

Cum ai de gând să-ți petreci dimineața de mâine?
Cu un ceai care se va răci mult prea repede, cu o pisică, două, trei, patru. Cu Domnul Libelulă care mă asistă în ultima vreme în tot ce fac, lucrând pentru următorul proiect. Mâine e sâmbătă, cred că-i zi de copt un chec cu nucă.

Cel mai frumos loc peste care ai dat până acum
Cheile Sohodolului în august timpuriu, cu auriu pe stânci și cer rozaliu.

Primul lucru pe care ți-l imaginezi dacă închizi ochii 
E crepuscul. Văd o casă cu prispă, grădină și smocuri de lavandă ici și colo.

O imagine care ți-a rămas în minte dintr-un film
Cum fiul își apropie fruntea de cea a mamei, și-i așa îi zice mai mult decât ar putea toate cuvintele pământului să-i spună. Cafe de Flore (2011)


pe Alexia, pisicile şi ilustraţiile ei, le găsiţi
pe behance, instagram, în galeria de mai jos și la ele acasă.