Mă întreba zilele trecute o prietenă de-a unui prieten ce mai citesc sau la ce serial mă uit. Încep să vorbesc repede și cu detalii, ca atunci când îmi place ceva cu adevărat, despre un anime cyberpunk care tocmai și-a încheiat al doilea sezon, dar mă opresc când îmi cere să-i confirm dacă anime înseamnă „desen animat din-ăla japonez”. Nu, înseamnă serial de animație. Nu, nu e totuna. O etichetă e importantă tocmai pentru că „un cuvânt după un cuvânt după încă unul înseamnă putere”, vorba lui Margaret Atwood, iar pentru prea mulți dintre noi „desen animat” vine însoțit de o prejudecată. Când îl tratezi doar ca pe un mediu vizual, nu îți limitezi așteptările la un anumit gen de experiență. De altfel, nu toate filmele mute sunt comparabile cu Stan și Bran.

Că tot veni vorba de așteptări, două anime-uri ale căror continuări le-am urmărit cu mult interes din toamnă aduc viitorul mult mai aproape decât majoritatea poveștilor cu tentă sci-fi, chiar dacă astfel situația e mai incomodă pentru privitor. Viitorul nu e unul vag postapocaliptic, în care doar tehnologia îți poate indica la ce distanță ești de situația personajelor: acțiunea din Sword Art Online începe pe 6 noiembrie 2022, iar Psycho Pass se duce cel mai departe până în 2114 în cel de-al doilea sezon. Chiar dacă ambele sunt preocupate de problemele (de etică, mai ales) apărute când se șterg granițele între virtual și real, dând înspre distopie, Psycho Pass nu a reușit să atragă încă atenția unor revieweri mai populari, pe când Sword Art Online rămâne una dintre cele mai cunoscute serii din ultimii ani.

Sword Art Online își permite o mai mare flexibilitate ca aspect vizual din moment ce acțiunea are loc în realitatea virtuală a diferite MMORPG-uri prin intermediul tehnologiei full-dive. În poveste, aparatul nu se numește Oculus Rift (așa cum în Senyuu personajele nu beau Fanta, ci Fa*ta Grape, iar în Btoom! nu se mănâncă Snickers, ci Snackies), ci NerveGear, iar, mai apoi, AmuSphere, permițând oricărui gamer să se deconecteze total de la realitate și să experimenteze cu toate cele cinci simțuri lumea MMORPG-ului ales.

În primul sezon, accentele sci-fi ale poveștii sunt temperate de stilul fantasy din joc:

anime

anime 2

În cel de-al doilea, lucrurile arată cu totul altfel:

anime 3

Psycho Pass, însă, are un aspect mai „clasic” pentru genul abordat și rămâne coerent cu sine de la un sezon la altul, fără ca atenția să ne fie distrasă de la aspectele mai sumbre.

anime 4

anime 5

În ciuda diferențelor dintre ele, tehnologia prezentată de cele două e, în mare, cam aceeași: drones, AI-uri, holograme, tehnologie full-dive. Deși avem de-a face cu societăți hipertehnologizate, nici roboții, nici AI-urile nu sunt amenințătoare în sine, ci oamenii care le controlează. E loc de mai puțină anxietate în fața tehnologiei când ai crescut cu Astroboy, nu cu Robocop, și când bătrânii credeau într-un soi de animism în loc să se teamă de demoni care mișcă tacâmurile prin casă. Mai puțină anxietate, dar și mai multă… fetișizare, de la robotul văzut ca o păpușă perfecționată până la Uncanny Valley, fenomen care, nu e de mirare, îi fascinează pe japonezi. Problema cu personajele negative din ambele serii e discutată chiar în termenii alterității. Ei sunt „ceilalți” care folosesc greșit sistemul.

Diferența principală e locul pe care îl ocupă tehnologia în poveste. În Sword Art Online, ea e împinsă în prim-plan: toate firele narative se leagă de consecințele trăirii virtualului drept real. Problema apare atunci când un creator de MMORPG-uri blochează ieșirea din joc pentru 6000 gameri și identitățile lor sunt deconspirate când, printr-o scanare efectuată de NerveGear, toate avatarele sunt resetate la valori cât mai apropiate de chipurile lor reale cu toate datele, de la vârstă până la greutate, iar moartea în joc e echivalată cu moartea reală tot prin NerveGear. Ostatici într-o lume în care nici nu se mai pot ascunde după un avatar cu părul mov, gameri de toate vârstele și ocupațiile, de la copii de școală generală la avocați plictisiți trebuie să încerce să ajungă la nivelul 100 al castelului, dar, curând, mulți abandonează sarcina și aleg să își petreacă tot timpul în interiorul orașelor, singurul loc unde nu pot fi atacați. Practic, în toată psihoza de grup, unii aleg o comă autoindusă, pe care familiile nu o pot înțelege. Pe cât e de stranie premisa, pe atât s-a dovedit a fi de populară seria, până la a ajunge să fie inclusă într-un așa-zis canon al anime-urilor overrated. Seria își cunoaște bine publicul-țintă și discută mai direct temerile sale, de la imposibilitatea de a te detașa total în virtual de eul tău real până la violența dintr-un no man’s land. Capcana constă în faptul că uneori seria pare prea „îndrăgostită” de propria premisă și începe să dea senzația unui walkthrough dramatizat pentru un MMORPG care încă nu există.

anime 6

În Psycho Pass, tehnologia e deja un aspect de domeniul cotidianului. În fiecare dimineață, Akane e trezită de un AI cu voce de copil care îi prezintă știrile zilei, poate alege o altă hologramă pentru cameră în loc să o redecoreze, iar mașina funcționează pe pilot automat. Drones sunt folosite pentru ceea ce englezii numesc slujbele tip triple D: Dirty, Dangerous, Demeaning, de la a-i ajuta pe polițiști la munca de menaj. Dacă acestea rămân undeva în fundal, problema principală e încercarea dezumanizantă de a elimina orice tip de hazard din societate. Starea mentală a oricărui individ e convertită într-un Psycho Pass și îi poate fi măsurată instant valoarea numerică printr-un cynematic scan sau, la rigoare, de către poliție prin niște arme futuristice numite Dominators. Cu cât e mai mic Psycho Pass-ul, deci mai deschis la culoare, cu atât mai stabil ești mental.

anime 7

Oricine depășește valoarea de 100 e considerat criminal latent și e închis „pentru binele lui și al societății” pe viață în centre de recuperare mentală. Sarcina poliției devine, astfel, prinderea infractorilor înainte ca ei să aibă măcar oportunitatea de a încălca legea. Necesitatea cenzurii dispare de la sine; orice artist are un Psycho Pass cu probleme e închis, iar arta lui e ascunsă de public pentru a nu-i „tulbura” și pe ceilalți. Sistemul care judecă Psycho Pass-urile tuturor se numește, nu întâmplător, Sibyl (în aceeași logică a lui Fa*ta Grape) și tot algoritmii săi stabilesc parcursul individului în viață de la educație la carieră, astfel încât să se bucure de „cea mai mare fericire posibilă”. Nimeni nu are griji pentru că nu trebuie să ia vreo decizie majoră; Sibyl o ia în locul lor. Genericul de început o zice chiar programatic: când totul e de plastic, singura alternativă la a o lua razna e să fii un observator pasiv.

anime 8

Inspectorul Akane e privilegiată în raport cu ceilalți, pentru că nu i-a fost prestabilită cariera de Sibyl, ci a trebuit să aleagă între mai multe pentru care avusese scoruri de top. Așa cum remarcă și unul dintre colegii ei, ea s-a confruntat cu un nivel de derută cunoscut doar celor ce au trăit înainte de existența lui Sibyl. Deși Akane e umanizată tocmai de ceea ce ar putea fi numită natura ei de divergent, ea neacceptând judecata lui Sibyl fără să se întrebe care e garantul său, nu ni se permite o prea mare apropiere de ea. Ni se arată doar frânturi din viața ei personală, iar cea sentimentală e ca și inexistentă.

Un lucru interesant e că ambele serii au câte un personaj principal numit Kirito ca neregularitate ce nu poate fi reabsorbită de sistem în vreme ce există un consens tacit că sistemul respectiv e dezumanizant. Kirito din Sword Art Online, pe numele lui real Kirigaya Kazuto, e eroul popular care are exact numărul minim de slăbiciuni, cât să nu devină un alt Gary Stu și care încearcă să apere atât umanitatea lui, cât și a celor din jur.

anime 9

Kirito Kamui din al doilea sezon din Psycho Pass, însă, e în conflict deschis cu Sibyl și, implicit, și cu divizia inspectorului Akane. Deși e un lider carismatic periculos, din cauza căruia un grup tot mai numeros devine obsedat (posedat?) de ideea unui Helter Skelter, Akane recunoaște că el ridică niște întrebări interesante despre cum funcționează sistemul. Încercând să distrugă dependența oamenilor de Sibyl, Kamui te lasă cu îndoieli. Ar trebui să îl urăsc?

anime 10

anime 11

Kirito, deși e un personaj mai cald și empatic, inițial nu luptă cu sistemul decât pentru a avea ocazia să îl întrebe pe creatorul MMORPG-ului de ce i-a condamnat la moarte. Kamui, însă, vrea să provoace sistemul Sibyl să răspundă la paradoxul omnipotenței și să se judece singur, întrebând în mod repetat „What is your colour?” și acceptând, în schimbul răspunsului, posibilitatea de a fi el însuși judecat drept criminal latent și eliminat. Altfel spus, paradoxul care definește modul de funcționare a lui Sibyl capătă proporțiile unui scenariu absurd de tipul „Who watches the Watchmen?” din care Alan Moore este exclus.

Pentru curioși, o variantă subtitrată a genericului de început în intervalul 2:42 – 4:06 (spoiler-free, la început sunt reclame):

http://kissanime.com/Anime/Psycho-Pass-2/Episode-007?id=82485

Sword Art Online îmi pare mai comod de urmărit și nu doar pentru că Psycho Pass a fost acuzat de elitism pentru că integrează încă din primele episoade numeroase referiri intertextuale vestice, de la Biblie și 1984 la Shakespeare Pascal ori Foucault. Nu numai că Sword Art Online pare să țină mai mult cont de public, dar are grijă să rezerve zonele mai problematice din punct de vedere moral „celorlaltora” cu care Kirito mai apoi trebuie să se confrunte, lăsându-i protagonistului doar atâta parte din vină cât e suportabil. Chiar și în ocaziile când renunță la cel de-al patrulea zid, rămâne o serie mai puțin violentă:

Deși cel de-al doilea sezon din Psycho Pass a încercat să umanizeze și celelalte divizii de polițiști, nu e foarte confortabil să urmărești personaje mai puțin carismatice care își trăiesc rolul. Mai mult, lupta e nu între cei buni și cei răi, separați pe echipe de culori diferite ca la fotbal, ci între cei buni aflați în slujba unui sistem alienant contra celor periculoși care ne împărtășesc îndoielile. În Sword Art Online există cel puțin confortul ideii de a limita invazia virtualului asupra realului.

Te tulbură astfel de povești? Care e culoarea ta?

anime 12

Un articol de Cristina Diamant