Sibiul cultural devine cosmopolit. Centrul e plin de terase, un fel de interbelic modern, mesele & scaunele pândesc clienții, răceala serilor de vară cade odată cu apusul, evident. Nu mai puțin obișnuit, din punct de vedere al fervorii cultural-performative din afara granițelor și, poate, a enclavei București, dar destul de distonant pentru mediul provinciei un spectacol în care performance-ul este calul de bătaie. Butaforia, când nu e ieșită din mâna omului – doar promenadele cu terase & umbreluțe sunt de la Dumnezeu primire, nu? –, crește rapid cu palet peste palet, ștecăr cu ștecăr a. s. o. până la o lampă care mimează minimalismul & melancolia și până la un mixer care distorsionează tot ceea ce părea că s-a înțeles vreodată.

Textele lui Bukowski detună sub bașii cu care se joacă Claudiu Fălămaș. Printre ghivece cu molizi & mese din șipcuțe, experimentalul răsare cu naturalețe. Coincidență sau nu că mixerul are pedale cu care se schimbă comenzile, dar versurile poemelor beat se-ntind peste background-ul sonor ca mersul pe bicicletă. Performer-ul nu iartă niciun instrument, e un virtuoz al tuturor instrumentelor muzicale pe care le folosește(sic!). Nu știu dacă actorul Claudiu Fălămaș se vrea un soi de artist total, dar asta nici nu e important. A mixat memorie, inteligență imaginativă & naturalețe la fel de firesc cum tulpina liliacului sparge scoarța la topitul zăpezii & se conceptualizează în istorie.

Beat Bukowski se trage din Dub Fx, minglează chitări, trompete, voci. Show-ul dospește pe versurile melancolic-revoltate ale lui Bukowski. Fălămaș are grijă să fie un fel de zeu al propriului performance.

Următoarea reprezentație a lui Claudiu va avea loc pe 2 decembrie, la 21:00, în Bohemian Flow. Mergeți să-l vedeți.