sampink

Creep by Radiohead on Grooveshark

Sam Pink a publicat volumele The Self-Esteem Holocaust Comes Home (2009); I Am Going to Clone Myself Then Kill the Clone and Eat It (2009); Frowns Need Friends Too (2010); YOU HEAR AMBULANCE SOUNDS AND THINK THEY ARE FOR YOU (2010); Person (2010); Hurt Others (2011); The No Hellos Diet (2011); No One Can Do Anything Worse to You Than You Can (2012); The Collected Suicide Notes of Sam Pink (2013); Rontel (2013) și Witch Piss (2014).


O să mă clonez, apoi o s-omor clona și-o s-o halesc

(2007-2009)
te plimbi printr-un
cimitir și te
gândești, „o, da, e mișto.”

Sper că azi o să mor într-un accident de autobuz

Sper că azi o să mor într-un accident de autobuz. Așa, toată lumea o să se gândească la ce-am făcut în viața asta și-o să spună ce om deosebit am fost eu, totul – numai pentru c-am fost omorât într-un accident de autobuz. Șoferul n-ar trebui să se simtă prea nașpa, deoarece ar fi vorba de-un accident. Și dacă, printr-o minune, n-aș muri în coliziune, când șoferul ar ieși să vadă ce-am pățit, i-aș spune, „Poți, te rog, să-mi treci peste cap și să terminăm cu asta? Mă doare rău și vreau să fiu vedetă.” Cei din jur ar vedea ditamai cauciucul de autobuz cum îmi face craniul una cu asfaltul – și, chiar înainte să plece, gura mea urlând.

 

Pentru totdeauna, scoaterea pe tușă a tot ce e omenesc

Când mă îndreptam azi spre cutia de poștă, am alunecat pe o bucată de gheață și a fost cât pe ce să dau cu ochiu-ntr-o cracă de copac. Apoi, m-am pus la loc pe picioare și am mers înainte. Tipul care mergea în spatele meu a-nceput să râdă. Avea toate motivele să râdă, pentru că era de râs, iar el n-avea nici cea mai mică legătură cu durerea pe care-aș fi putut-o eu resimți. Oricum, dacă mi-aș fi pierdut ochiul, m-aș fi dus la el și l-aș fi trântit în zăpadă – și-aș fi lăsat să mi se scurgă tot sângele din găvanul ochiului în gura aia hlizită. În poștă nu aveam decât hârțoage legate de cărțile de credit și cupoane de reducere pe care n-o să le folosesc niciodată.

 

Mută-te cu mine

Mută-te cu mine. Sunt singur. Putem să ne uităm împreună la televizor. O să râdem de oamenii care fac observații amuzante. Când o să ți se facă foame, o să-ți pregătesc ceva de mâncare. O să spui: „Măi, aș putea să mă duc să…” și o să mă duc eu în locul tău. O să-ți pun cioburi mici de sticlă în mâncare. Gura o să ți se umple cu sânge. O să-mi povestești ceva ce ți s-a întâmplat peste zi și fiecare cuvințel o să sune patetic cu toată umflătura aia a ta și cu buzele și limba tăiate. O să-ți spun, „Nu vorbi cu gura plină, te face să pari nepoliticos.” O să-ți lași capul la mine pe genunchi după ce-o să mâncăm, iar eu să-mi las palmele peste fața ta și o s-o mângâi. Palmele mele o să se lase grele pe fața ta. N-o să-ți placă absolut deloc și o să vrei să faci un duș, poate-ți trece. O să facem duș împreună și o să te pișc de fund. Tu o să râzi. O să mă las jos pe podeaua de la duș. Apa o să-ți lovească spatele, apoi o să ți se prelingă pe fund, apoi o să mă lovească în față. O să beau apa care năvălește spre scurgere. O grămadă de păr o să înfunde scurgerea. O să-l scot de-acolo și o să-mi pun peste gură, ca un barbișon, șomoiagul și o să mă prefac că sunt un bărbat de vârstă mijlocie cu barbișon. O să port sandale și un tricou pe care să scrie numele unui oraș din Mexic. O să te pup pe gură cu barbișonul meu. Când o să ieși din duș, o să deschizi robinetul de apă rece, iar inima mea o să sughită. O să mi se facă frică. O să merg după tine în cameră. Când o să te usuci, o să închid ușa și o să spun, „Roagă-te de toți dumnezeii tăi, acum o să suferi cumplit. Vreau să te fac parte din coșmarul meu.” O să te opresc apoi înainte de a putea să scoți vreun cuvânt, „Glumesc”. O să mă bag în pat în pielea goală. O să spui, „Ai niște ouă tare caraghioase”. Eu o să spun, „Caraghioase cam ca «Familia Finstone» – sau cum?” O să facem sex. Când o să terminăm de făcut sex, o să mă șterg cu un șervețel, iar șervețelul o să mi se lipească de piele. O să țopăi prin cameră ca o capră bălțată. O să pui pe tine o haină portocalie și-o să-ți tragi câteva dungi pe obraji – a camuflaj. O să spui, „Vino-ncoace, căprițo, n-o să-ți fac niciun rău.” Apoi o să mă împuști în gât și sângele o să mi se scurgă în faringe. Și o să ne lăsăm pe spate, pentru că între toate gesturile pe care o să le facem o să fie foarte liniște. „Fă-mi unghiile de la picioare”, o să spui în cele din urmă, iar vocea ta, în mijlocul tăcerii, o să răsune foarte puternic. O să-ți țin picioarele în palme și o să-ți fac unghiile. O să mă simt de parcă ți-aș frânge oasele. O să spun, „Ai picioare frumoase, te-ar deranja dacă ți le-aș strivi cu un ciocan sau cu o ganteră?” O să râzi și o să mă rogi să sting lumina ca să dormim. O să sting lumina și o să mă întind lângă tine. O să adormi mai repede decât mine și o să plouă. Ploaia o să lovească în geam. O să deschid fereastra și o să țin un pahar afară. Când paharul o să se umple, o să beau din el. O să-mi dau cu rujul tău și o să-mi vomit mațele. O să pup peretele și o să dau cu pumnii în urma de ruj. O să mă simt ca și cum m-aș face să dispar. O să mă simt ca și cum aș ieși din casă și m-aș îneca într-o băltoacă. Să mă întind pur și simplu la pământ și să mă odihnesc. O să-mi pun niște frunze uscate sub pleoape. Și toată greutatea cerului o să mă strivească în timp ce mă odihnesc. Visez la asta în cea mai dureroasă dintre tăceri. În cea mai dureroasă dintre tăceri mă rog să te trezești ca să nu mai fiu singur. Dar tu o să dormi în continuare și eu o să aștept în continuare, sperând să fiu eliberat – măcar pentru o clipă – de muntele ăsta greu care, în fiecare noapte, îmi tropăie din picioare la ușă.

Traducere din limba engleză de Rita Chirian