Diana Cojocaru este studentă la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, din București. Pictează în acuarelă serii de ilustrații pe care le puteți vedea aici, pe behance și pe instagram.


De la ce pornește o ilustrație? Cum ai decis să îți organizezi seriile de ilustrații în teme separate?
De la o amintire, de la un gând, de la un imbold. Începutul e mereu consemnat în caietul de schițe cu lucrări incipiente pe care le simplific prin simboluri. Adeseori scriu idei dacă nu știu să desenez pe moment, ca apoi să aleg metoda grafică potrivită mesajului.
Îmi leg ilustrațiile prin mesaje și le așez în colecții. E metoda mea de a spune și a închega o poveste. N-aș putea să creez doar o ilustrație pentru că, terminând-o, mă gândesc la următoarea pictură. E ca un drum pe care îl continui, neschimbând direcția, ci doar privind pentru mai multă inspirație. Îmi place să perseverez, să aprofundez și să am atenția încordată. Apoi simt că trebuie să schimb cărarea.

Lucruri pe care nu te saturi să le privești și lucruri la care nu suporți să te uiți.
Nu mă satur să privesc orice floare și orice animal. Nu mă satur să privesc oamenii de la care am ce învăța. Oamenii deștepti. Oamenii muncitori. Oamenii. Casele și obiectele vechi. Ploaia. Cerul înstelat cu aer răcoros. Copilul meu. Familia mea.

Urăsc să privesc oamenii care nu vor să fie oameni. Urăsc să privesc în ochi golul. Urăsc să privesc neputința noastră.

Cum se împacă facultatea de arhitectură cu pictatul și ce faci daca se ceartă mai des decât se împacă?

Am învățat să mă disciplinez în muncă. Prin rigoare am învățat că orice minut mă poate ajuta, nu doar orele. Îmi împart timpul ferm. Mereu caut să-mi pictez proiectele de arhitectură, nu să le randez.  Și da, pictez din ce în ce mai mult pentru că asta îmi place cel mai mult.

Ce nu ar trebui să lipsească din soundtrackul zilei de azi?

LP-Muddy waters (live session)

Cum ai perceput, de când ești freelancer, relația cu clientul?

La început acceptam orice proiect venea către mine, considerând ca mă va ajuta cumva pe parcurs. De la un timp însă, am devenit selectivă cu proiectele și am învatat să spun ‘nu’. Nu pentru că nu mi se potrivesc, nu pentru că nu sunt omul potrivit, nu pentru că nu mă ajută să cresc. Am lucrat cu clienți din alte țări care știu că un ilustrator nu ofera un serviciu oarecare și mai degraba nu achiziționezi ilustrația, cât toată munca pe care artistul a investit-o în felul lui de a picta. E vorba de sute de ore de încercări, experimentări, frustrări, bucurii, caiete de schițe pline, gânduri neîncetate despre cum ar putea arăta mai bine, cum te-ai putea afirma mai bine. În Romania sunt încă încercată de o teamă. Însă toți clienții trebuie să știe că, în fond, vor cumpăra un produs pentru ei iar pentru artist vor cumpăra Timp pentru ca el să creeze ceea ce iubește.

Cum ai de gând să-ți petreci dimineața de mâine?

Răsfățându-mi copilul cu râsete.

Cel mai frumos loc peste care ai dat până acum

Fiordurile norvegiene.

Primul gand cand închizi ochii 

Că nu sunt singură. Apoi deschid ochii și mă conving că e adevărat.

O imagine care ți-a rămas în minte dintr-un film

Sunt adepta serialelor, recunosc. Așa că recomand cu căldură Cosmos și Human. Despre aici și acolo – cu umilință și imensă uimire.

Imaginile lor m-au atins și m-au făcut să mă simt mică.