Cu Ioana Casapu am vorbit despre călătorii, regăsiri și ce înseamnă acasă. Între timp, Ioana s-a întors în București și pregătește Emotion in Motion, prima expoziție Romanian Polariod Photographers, între 15 și 22 august la KUBE Musette, pe Calea Victoriei 114.

Romanian Polariod Photographers este un proiect dedicat fotografiei polaroid, format despre care știm că, pe cât de repede dezvăluie imaginile pe hârtie, pe atât de imprevizibil se comportă, aproape având o personalitate proprie. În 2015, Ioana și Dragoș Mălăescu au pus bazele acestui proiect, crescând frumos într-un timp relativ scurt.

După debutul cu o expoziție la Barcelona, vara trecută, expoziția Emotion in Motion aduce în fața publicului din București nouă fotografi români și trei invitați străini, într-o instalație interactivă realizată de MOFT, care va cuprinde și o zonă pe care suntem invitați să o completăm cu polaroide proprii începând cu 17 august.



În pregătirea expoziției, pe 28 iulie, la F64 ne-am adunat să aflăm mai multe despre fotografia Polaroid în cadrul unui workshop dedicat evenimentului.

Problema care se ridică cel mai des în discuția despre acest tip de format se aplică oricărui tip de fotografie analog – de ce să fotografiez așa, când au apărut atât de multe mijloace mult mai ieftine de a păstra un moment în format digital? Nu de puține ori mi-a fost servită, de fiecare dată cu aceeași bucurie a emițătorului, această întrebare, de altfel, justă. Există, însă, un argument sensibil care depășește costurile de producție, pe care nu îl dau în necunoștiință de cauză. Deși singura pe care am făcut-o în format polaroid, imaginea din stânga are o poveste ceva mai lungă decât ar fi avut-o poate, dacă ar fi fost făcută cu un aparat digital. Ar fi fost mult mai ușor să trec neobservată pe lângă bătrân și papornițele sale dacă nu aș fi avut în mână un aparat de dimensiuni mari, cu care știam că am o singură șansă să trag cadrul ăla.

Așa că, după ce-am trecut prima dată, m-am întors și i-am dat trei țigări la schimb pe fotografia asta, iar dialogul care a rezultat s-a transformat treptat de la Bună ziua, către un monolog al acestui personaj foarte asemănător cu cel pe care-l avea Lucky al lui Samuel Beckett în Așteptându-l pe Godot. Pe scurt, mi-a spus că pe vremea când soția sa trăia și mergeau împreună să descifreze tăblițele aurite ale egiptenilor care conțin esența universului, filmele Polaroid erau păstrate în frigider, într-o strachină cu iaurt și biscuiți pisați în care trebuia să adaugi o linguriță de piper. Unele lucruri, închei în cheie facil-optimistă, sunt neprețuite.

În cadrul workshopului de la F64, pe lângă faptul că filmele se țin, într-adevăr, în frigider, am aflat că nu doar ele se degradează în timp, ducând la rezultate spectaculoase (ori dezamăgitoare) în jocul cu filmele expirate, ci și aparatele, durata lor de viață fiind mai scurtă decât a unui aparat foto pe film clasic. Așadar, vorbim despre un concept coerent în toate aspectele sale: Polaroidele sunt o expresie a hazardului, efemerului și, până la urmă, a imprevizibilului, într-un mediu artistic pe care îl folosim, de fapt, tocmai pentru a păstra cât mai fidel realitatea. Deci, un întreg proces în care ne asumăm posibilul eșec.


În cadrul expoziției care va avea vernisajul pe 17 august la KUBE Musette îi veți putea vedea expuși, până pe 22, pe următorii fotografi și experimentele acestora cu polaroidele:

COSMIN BUMBUȚ

ANTON ROLAND LAUB (Berlin)

IOANA CRISTINA CASAPU (Berlin)

INA IONESCU (București)

IRINA MĂGUREAN (Cluj-Napoca)

ANDREI NICO (București)

BARNA NEMETHI (București)

HORIA BREBENEANU (Manchester)

MATEI BRANEA (Berlin)

SVEN VAN DRIESSCHE (Ghent)

ANDRES AGUILAR CARO (Barcelona)

RACHEL FRANK (Tucson)

 

 

Vizual_EMOTION IN MOTION