Dragă Aubrey, am avut un vis cu tine pe vremea când credeam că felul în care ne privim corpul gol în oglindă nu-nseamnă mai mult decât autosuficiență.

Purtam o rochie din neon albastru, tu purtai un tricou cu Morrison & Pamela, un sacou negru, papion și niște jeanși strâmți.  Amândoi aveam ochii mânjiți cu dermatograf ca argila neagră. Pe umărul tău era corbul lui Poe și la brațul tău era Salome. Mi-ai acoperit ochii cu o mască de carnaval și eu încercam să te găsesc, picioarele se împiedicau ca limba unui dislexic. Când mi-am dat jos masca, tu nu erai, corbul și Salome sorbeau din aceeași spaghetă.

Dragă Aubrey, dacă crezi că toate astea au vreun sens, spune-ne și nouă.

De multe ori mi se pare că pasiunea mea pentru artă se traduce prin pasiune pentru grotesc. Nu-mi dau seama de unde a pornit interesul meu pentru Beardsley, dacă-mi plac cu adevărat schițele lui sau îmi place el pur și simplu. Dar probabil că totul se trage din obsesia mea din liceu pentru Wilde, care a început prin clasa a 9-a când am găsit la bibliotecă „Portretul lui Dorian Gray”, o chestie foarte filosofică pe retina unei puștoaice de 15 ani care nu cu mult timp în urmă aflase că Nichita Stănescu era bărbat. Sau probabil că pasiunea mea provine din considerentul că homosexualii sunt cei mai mișto artiști. Anyways, let’s be weird.

Aubrey Beardsley, desenator, illustrator și scriitor (did you know that?), s-a născut în 1872 la Brighton, într-o familie modestă. De mic era considerat un child prodigy datorită talentului muzical, susținând câteva concerte împreună cu sora sa, Mabel, care va deveni actriță. Talentul său de ilustrator iese la iveală când este elev la Bristol Grammar School, unde începe cu caricaturi ale profesorilor, apoi publică poezii și desene. În 1892 se înscrie la Westminster School of Art. Călătorește la Paris, unde îl întâlnește pe Toulouse-Lautrec, și dezvoltă o pasiune pentru desenul japonez (nu suntem prima generație de copii disperați după manga și anime-uri).

Dragă Aubrey, ce te făcea să plângi când erai copil?

Deși publică prin tot soiul de reviste, Beardsley e faimos ca fiind, împreună cu Henry Harland, fondatorul Yellow Book, una dintre cele mai ilustre reviste de artă și literatură decadentă, pentru care a fost editor de artă și illustrator. Făcea ilustrații pentru publicații și cărți ale unor autori celebri, printre care și cel ce-i va deveni prieten și care-i va sfârși revista, the one and only: Oscar Wilde.

Dragă Aubrey, n-o lua personal, dar din câte zice Wilde reiese că nu prea ești genul lui :

“a face like a silver hatchet, and grass green hair.”

portrait

Desenele lui sunt reci și de un alb-sterilizat ca o scleră opacă. Artist al Estetismului, influențat de decadență, simbolism, Art Nouveau, dar mai ales de tehnica japoneză Woodblock printing, ilustrațiile alb-negru ale lui Beardsley sunt grotești, lugubre, de o sexualitate frapantă, în teme istorice sau mitologice (vezi Salome de Wilde sau Lysistrata lui Aristofan).  Personajele lui scabroase au o vitalitate moartă, se mișcă într-un film mut și râd cu sunete intrate în rezonanță. Chiar el se definește “I have one aim—the grotesque. If I am not grotesque, I am nothing.”.

Salomé-_a_tragedy_in_one_act_pg_79

A lucrat o vreme într-un birou de arhitectură, a scris povestiri ( “Under the hill”, “The Ballad of a Barber”) și a făcut ilustrații pentru cărți precum „O mie și una de nopți”, pentru scrieri ale unor autori precum Edgar Allan Poe sau, bineînțeles, Oscar Wilde.

cover-design-for-ali-baba-1897salome-with-her-mother-1894

Dragă Aubrey, dacă discursul sentimental e o expoziție de rufe murdare, atunci ce e un nud?

Dragă Aubrey, sunt pozele cu nou-născuți goi o formă rudimentară de exhibiționism?

Dragă Aubrey, cu cine ai vrut și n-ai apucat să faci dragoste?

Se spunea despre Beardsley că-i homosexual datorită asocierii cu Wilde & friends, alte guri ziceau că-i asexual. Aici apare un zvon despre un incest cu sora sa, Mabel (“Some brotherly love is a pleasure for all”), din care ar fi rezultat un avort spontan.

Dragă Aubrey, dacă ar fi trăit copilul tău, i-ai fi spus?

Dragă Aubrey, ai fi fost tot tu în corpul surorii tale?

1354650699-0402651-www.nevsepic.com.ua

Beardsley a decedat de tuberculoză în Menton, Franța la vârsta de 25 de ani.

Dragă Aubrey, dacă n-ai fi avut tuberculoză, ce boală ai fi ales?

Dragă Aubrey, dacă nu era boala, ce-ai fi vrut să te ucidă?

Dragă Aubrey, nu pot ține un creion în mână fără să tremur și să transpir ca la o criză de hipoglicemie. Mi-ar fi plăcut să am nasul tău de baghetă, părul tău ghimpos și talentul tău. Dacă le-aș fi avut, probabil că aș fi desenat altceva. Nu știu dacă-mi place opera ta, nu știu dacă grotescul poate să placă, dar nici dacă rolul artei e să placă. Probabil că talentul înseamnă prea puțin dexteritate, probabil arta e o surescitare obsedantă spre a nu mai cenzura, spre a ne expune ca niște nuduri disgrațiate care cer voie.

Cu nostalgie,

Cristina.