Lotus Flower by Radiohead on Grooveshark

sarahjean



sarahjean

Sarah Jean Alexander s-a născut în 1988 și urmează să publice în primăvara lui 2015 volumul wildlives.
O găsiți pe sarahjeanalex.tumblr.com


 

râgâit

am fost teribil de tristă azi-noapte după ce-am văzut
Eternal Sunshine of the Spotless Mind
pentru prima dată după mult timp
continuam să mă gândesc la lucruri gen
„parc-aș fi eu” și „aș fi vrut să rămâi” și am fost convinsă
că sunt exact la fel ca oricine altcineva din lume

raportul cap-corp-sân al lui Kirsten Dunst
mă face al dracului de confuză
oricine e un pic mai norocos decât mine

nu depind de nimic serios
cu excepția părului de pe corp, cred
își cam ia singur deciziile

mai știi atunci când fețele noastre erau foarte aproape
și tu ai început să spui ceva
și mi-ai râgâit din greșeală în gură

m-am uitat în oglindă în seara asta și m-am gândit
„nu cred c-o să mai fiu vreodată fericită”
ăăă, asta-i destul de frumos, nu

„nu, nu-i, și nu uita,
nici tu nu ești,
ha ha ha ha ha”

 

horoscop

dacă sistemul nostru solar are acum opt planete
cât o să stau întinsă în pat azi
e și niște matematică undeva în întrebarea asta

gen, 5 căni de cafea în 2 ore
7 drumuri la baie și o gaură în plus în curea
tipa care servește cafea se asigură că-și ia bacșișul

în noaptea asta am ascultat un poem lăsat în căsuța vocală
calculatorul meu a început să cânte singur
a fost cumva magic și cumva ca dracu’

nu, nu-mi amintesc să fi învățat cum să sug pula
îmi amintesc doar că nu știam
și-apoi dintr-odată știam

îmi pare rău că-s o prietenă rea
îmi pare rău că-s o prietenă rea
îmi pare rău că-s o prietenă rea

îți citesc horoscopul în fiecare zi de trei săptămâni
ar trebui să te ferești de femeile cu părul roșu

 

toată lumea vorbește despre cât de mult le lipsește cineva
și cât de triști îi face asta și eu râd și mă-ntreb dacă
au văzut The Lizzie McGuire movie
Gordo renunță la excursia în Roma doar ca
Lizzie să poată deveni un star pop și să aibă aventuri
și asta-i dragostea adevărată care ție nu ți se dă și nici mie
și să lăsăm deoparte lacrimile astea care nu păcălesc nici copiii

toată lumea vorbește despre estetică,
despre cum arta le aparține
și pe care principii li se fundamentează opiniile
mă văd într-o oglindă în timp ce trec pe lângă ea și mă gândesc
cred că estetica mea e „Poate Am Un Ananas Mic De Mărimea Unui Măr”

n-am avut niciodată o brichetă
dar am un busuioc
care a crescut de cinci ori mai mare de când l-am adus acasă
săptămâna trecută l-am udat prea mult și peretele celular a plesnit
și frunzele s-au uscat
și-am plâns în timp ce atingeam pământul

mai am o plantă pe alt raft
pe care am adus-o acasă de la Home Depot.
am plantat-o din nou și am numit-o Gabby.
am făcut asta pentru că seamănă cu prietena mea Gabby.
mă trezesc dimineața și spun,
neața Gabby, ești frumosă azi

estetica plantei Gabby e
Câtă Votcă E Prea Multă Votcă
și estetica omului Gabby e
N-ar Fi Fost Fain Ca Un Avocado Să Se Numească Simplu Guacamole

la un moment dat
mi-am dat seama că fiecare poem pe care-l scriu e un ghid
pas cu pas despre cum să te pregătești pentru sfârșitul lumii.
câteodată poemele sunt pline de speranță
alteori poemele sunt dark,
dar lucrul pe care-l au în comun
e că totul are un sfârșit, așa cum o să avem și noi într-o bună zi
acum îmi denumesc poemele cu ajutorul numerelor
așa că poemul ăsta se numește Death Note 72
dacă boabele de edamame ar fi avut sentimente
ar fi fost conștiente de părul pe care-l au pe corp?

 

Traducere din limba engleză de Raluca Boantă