woodstock setlist

În liceul meu era mereu muzică pe hol și, din fericire, era muzică bună aproape în fiecare zi. Oamenii care o puneau erau repartizați pe zile și după o vreme începusem să îi învăț. Lunea erau chestii energice și cute cu versuri simple, dar drăguțe, gen soundtrack-ul de la Juno, marțea erau lălăieli românești gen Vama Veche, miercurea știam că e ziua vreunei prințese pe tocuri pentru că se repeta acelasi ritm house-trance-dance-my-ass, joia și vinerea erau rockăreli + heart-melting-beatles-yes-bob dylan-janis joplin-cole porter & stuff. Și-n zilele astea două ieșeam și eu pe hol nu doar ca să merg la baie. Colegii mei stăteau pe calorifer și mișcau din buze fără să scoată sunete pe Summer of 69, care se repeta și de câte 20 de ori într-o lună și, deși nu e un cântec fabulos și eu nu mi-l pot imagina pe Bryan Adams într-un videoclip în care nu se plimbă dramatic printre copaci din care cad frunze uscate, jelindu-se de cât de mult iubește pe nu-știu-cine, melodia asta era mișto. Era tot ceea ce visam eu când aveam 15 ani: să fi avut 15 ani în anii 60-70 în America. Basically, voiam să mă cheme Donna și să lucrez la un radio din Wisconsin unde toată lumea-mi spune Hot Donna.

Și, evident, ca orice fată care-și dorea asta, mi-ar fi plăcut să fi dansat și eu dezbrăcată în timp ce canta Santana Evil Ways la Woodstock.

Citeam o groază despre Woodstock în perioada aia, ascultam toate înregistrările live pe care le puteam găsi și mă-ntrebam mereu de ce lipsesc atâția oameni pe care-i iubeam eu din line-up-ul ăla. Gen The Beatles. Cred că toată lumea s-a întrebat măcar o dată de ce naiba nu au fost Beatleșii la Woodstock. Ei bine, există trei teorii despre asta: una ar fi că nu au venit pentru că Lennon avea niște probleme cu viza lui de S.U.A în perioada respectivă, fusese arestat pentru posesie de marijuana cu câteva luni în urmă și lui Nixon nu-i prea plăcea treaba asta, o alta ar fi că s-a supărat că n-a fost invitată și Yoko și trupa ei de căcat să cânte la Woodstock și o a treia ar fi că ei nu mai cântasera împreună de vreo trei ani, le murise și managerul de o supradoză și erau cam dezorientați. Probabil că a treia variantă e cea mai valabilă, dar o parte din mine o crede și pe aia cu Yoko, doar pentru că nu-mi place de ea. Sau gen Led Zeppelin. De câte ori mă gândesc că băieții de la Led Zeppelin nu au vrut să vină la Woodstock pentru că aveau un amărât de concert în New Jersey mă pufnește râsul. Din categoria trebuie-să-cânt-la-o-petrecere-pentru-copii-în-curtea-din-spate-și-nu-pot-să-ajung-la-woodstock face parte și Joni Mitchell, care a fost invitată alături de Jefferson Airplane, Crosby & Stills (fără Nash) la Tvshow-ul lui Dick Cavett. Jefferson Airplane și Crosby & Stills s-au dus și la Woodstock, dar pe Joni a forțat-o managerul ei să rămână pentru că nu știa dacă o poate aduce înapoi în timp pentru Dick Cavett Show, care era o emisiune importantă la vremea aia, și nu cumva să piardă o intâlnire care era stabilită deja de mult timp pentru țâțe, noroieli și hipioți. Uitați-o aici pe Joni cântând live la televizor, că doar așa se intră-n istorie, nu?

Zvonurile spun că Joni era și ușor traumatizată de când fusese făcută să plângă pe scenă la un alt festival cu câteva luni în urmă. Joni a scris de fapt cântecul intitulat Woodstock în apartamentul managerului ei din Central Park South.

Tot din categoria asta face parte și The Moody Blues, care au avut un concert neimportant în Paris în perioada aia.

Jethro Tull n-au venit pentru că Ian Andersen se simte ușor stânjenit în fața fetelor dezbrăcate și nu-i prea plac hipioții. Da, serios, chiar a descris într-un interviu conversația cu managerul lui de după ce au aflat că sunt invitați: “I said, ‘Will there be lots of naked ladies? And will there be taking drugs and drinking lots of beer, and fooling around in the mud?’ Because rain was forecast. And he said, ‘Oh, yeah.’ So I said, ‘Right. I don’t want to go.’ Because I don’t like hippies, and I’m usually rather put off by naked ladies unless the time is right.”

LydepKv

Pentru că, vorba aia, e destul de scary tipa din poza de mai sus, nu? De altfel, nici Bob Dylan nu se simte prea bine din punctul ăsta de vedere, pentru că nici el nu a venit, se pare, tot din același motiv. Deși la Bob Dylan e discutabil, pentru că unele zvonuri spun că i s-a îmbolnăvit copilul chiar înainte de Woodstock și n-a mai putut să vină. Cât de mult mi-ar fi plăcut să fi cântat Bob Dylan la Woodstock. Dar măcar counterpart-ul lui feminin, Joan Baez, a reușit să ajungă. Un altul care și-a manifestat o frică inexplicabilă de noroi (pentru că se anunțase deja că o să plouă pe durata festivalului) și hipioți a fost Frank Zappa, care a renunțat și el cu puțin timp înainte de festival. Dar o trupă care cred că ar putea intra în semifinale dacă s-ar organiza un concurs pentru cine a avut cel mai cretin motiv ca să nu meargă la cel mai important festival din istoria muzicii este Iron Butterfly, care au vrut neapărat să vină cu elicopterul și, din câte știu eu, reușiseră să obțină unul prin intermediul trupei The Who, dar li s-a spus că dacă ei vin cu elicopterul, toată lumea o să vrea să vină cu elicopterul și asta nu-i posibil, așa că băieții au renunțat și n-au mai venit deloc. Tot în semifinale intră și Rolling Stones care n-au putut participa pentru că Mick Jagger filma un film de căcat în Australia. Uite-l aici:

mickjaggernedkelly

Așa că în timp ce Janis Joplin cânta

Jagger îl juca pe Ned Kelly, un star folk australian. În schimb, Rolling Stones au fost prezenți în decembrie, la Altamont, un fel de Woodstock mai violent, unde un Hells Angel a ucis un tip care era suspectat că ar vrea să omoare un membru al trupei în timpul concertului. Dacă ar fi să fie concurs, cred că Rolling Stones ar intra și ei în semifinale, dar cred că bătălia finală s-ar da între The Doors și The Jeff Beck Group. Nu știu ce-i mai cretin, că The Doors n-au vrut să vină pentru că lui Morrison îi era fică să nu-l împuște cineva (deși teama lui se justifica perfect, având în vedere atâtea evenimente de genul ăsta de-a lungul istoriei, nu e prea plauzibilă, pentru că e destul de greu să se întâmple așa ceva la un festival plin de hipioți sparți care dansează-n noroi) sau că The Jeff Beck Group s-au despărțit cu o lună înainte de Woodstock.

Așa că dacă v-ați întrebat vreodată de ce Sweetwater, Sha-Na-Na, Bert Sommer & god knows who else au ajuns la Woodstock și The Beatles, Led Zeppelin, The Doors și Rolling Stones nu, e pentru că cei de la Sha-Na-Na n-au avut nevoie de elicopter, nu au avut niciun gig ratat la care trebuiau să ajungă și nu le-a fost frică de haine largi și colorate, de noroi și fete goale, de ploaie și împușcături.

 


Related article, tot de Cătălina Stanislav:
Flori în păr & cocaină