Recunosc, inițial nu m-am simțit atras de ideea de-a scrie articolașul ăsta, pentru că e greu să vorbești despre rap cînd ești complet pe lîngă o bună parte din subiect. Habar n-am ce pot să spun despre un negativ, de exemplu, în afară de faptul că mie-mi sună ok sau nu. Apoi, nu mă simt comod nici vorbind despre artiștii care nu-s din ro, pentru că i-am ascultat (în sistemul meu de măsură) prea puțin. Ce m-a făcut să mă răzgîndesc e mai mult o frustrare (ce să-i faci), destul de des întîlnesc oameni care scriu poezie (sau, mă rog, încearcă) și care resping programatic ideea de-a asculta cap-coadă o piesă și a vedea dacă empatizează cu ea. Pentru mine, asta e cumva  echivalent cu a avea pretenția că vrei să faci poezie, dar în același timp tu susții sus și tare că nu vrei să citești nimic din simboliști.

Nu vreau s-aduc argumente în sprijinul ideii că versurile scrise pentru o piesă rap sunt poezie. Am hîrîit destul de mult și discuția asta la unele cursuri de la facultate și am tot auzit-o reluată, problematizată la fel de stupid, și-n alte locuri. De obicei se ajunge la întrebări gen ce e de fapt poezia și pot doar să sper că într-o zi Freeman va face un superdocumentar pe temă ca să ne clarifice puțin lucrurile, pentru că suntem în ceață. Ce mi se pare mie că merită subliniat aici e că artiștii rap consideră versurile lor poezie și-o spun destul de explicit în unele piese: știi tu, d-aia fără refren/ că ăsta nu-i rap din brooklyn, e poezie din berceni – Cedry2k ,   miercuri seară, oră tîrzie, context favorabil pentru poezie – Nimeni Altu’, redevii poet cînd redescoperi lucruri/ și distanța e un mare poet – Kazi Ploae, să fie rap, zici, și scrii un fel de poezii – Rimaru, și exemplele pot continua, am citat doar ce mi-a venit acum în minte.

Dincolo de asta, însă, paradigmele diferă, se susțin pe stîlpi diferiți și a compara versurile unui MC cu versurile publicate de un poet într-o carte e ca și cînd ai compara rinoceri cu girafe, plecînd de la ideea că toate-s mamifere.

Nu vreau nici să mă lansez într-o disecare măruntă a unui singur MC sau a unui singur album, pentru că-n ultimii ani în ro, cine a ascultat a putut observa cît de mult s-a diversificat rapul, cum a evoluat (și involuat, uneori) față de anii ’90, cînd numărai pe degete albumele. Putem vorbi, sigur, despre orice, de la aforismele lui Kazi și stilul lui de a-și deconstrui lumea pînă la mesajul puternic social din piesele unora ca raku și Norzeatic, despre ce anume apasă cînd îl asculți pe Nimeni Altu’, despre combinațiile de muzică electronică, rap și folclor de la Subcarpați, despre CTC, despre Specii, despre despre despre – involuntar (și inevitabil), văd că fac încet încet o listă cu ce prefer să ascult eu.


Ce voiam să fac mai degrabă era să punctez cîte ceva din ce-ar putea învăța un tip care vrea să scrie un volum de poezie (sau de proză) de la un MC.

Păi, în primul rînd, chestii care țin de metrică, ritm și rimă, flow. Sigur, ok, vrei vers alb că-i mai simplu & mai la modă, dar nu strică oricum să-ți formezi urechea cu cîte ceva. La școală învățăm cele 4 tipuri de rimă (aabb, abba, abab, aaaa) cu denumiri care te duc invariabil cu gîndul la futai. Dacă asculți rap te prinzi că poți să te joci cu cuvintele și să le faci să sune ceva mai subtil, că poți duce filmul ăsta mai departe.

Comparații. Mi se pare că rapperii s-au prins mai repede decît mulți poeți că nu prea mai merge să zici roșu ca sîngele și reușesc cumva să (mă) surprindă mereu în domeniul ăsta.

Atitudine. Să spui cînd nu-ți place ceva. Noi, de obicei, avem talentul ăsta de-a merge la lecturi unde se mai întîmplă să auzi fel de fel de rahaturi și nu spui nimic, aplauzi și tu, mai și feliciți autorul, eventual rîzi dup-aia cu prietenii la bere. Rapperii sunt ceva mai stricți unul cu altul (de-aici și battle-urile și diss-urile) și publicul, din nou, cred, e ceva mai strict, nu înghite orice. Mie mi-ar plăcea ca la o lectură să-mi spună cineva ești varză, lasă-te.

Iar atitudine. Să mergi la o lectură și să nu te caci pe tine cînd îți vine rîndul, să n-ai aerul ăla cum că hai, de s-ar termina odată, să dai ce poți din tine dacă tot te-ai dus.


În fine, ar mai fi destule lucruri, dar prefer să fac un mini-playlist, 14 piese alese la întîmplare din rapul relativ recent, nu încerc vreo panoramă, e subiectiv & incomplet oricare ar fi criteriile. Hope you will enjoy it.