Sarah Kane (1971-1999), dramaturg britanic. A publicat cinci piese de teatru: „Blasted”, „Phaedra’s love”, „Cleansed”, „Crave” și „4.48 Psychosis”, un scurt metraj, „Skin”, și două articole în „The Guardian”.

4.48 Psihoză

(Tăcere foarte lungă)

– Dar tu ai prieteni

(Tăcere lungă)
Ai mulţi prieteni
Ce le dai prietenilor tăi ca să fie cu tine?

(Tăcere lungă)

Ce le dai?

(Tăcere)

_ _ _ _ _

conștiinţa consolidată zăcea în întunericul unei săli de oaspeţi lângă tavanul unei minţi a cărei podea se mișca de parcă era făcută din zece mii de gândaci de bucătărie când o fâșie de lumină intră toate gândurile cad de comun acord pentru o secundă care nu mai poate fi alungată în timp ce în gândaci zace un adevăr pe care nimeni nu-l spune

Am avut o noapte în care mi s-a arătat totul.
Cum aș mai putea vorbi?

hermafroditul distrus care avut încredere să rămână singur își dă seama ce aglomerată e camera de fapt și se roagă să nu se mai trezească niciodată din coșmar

și au fost toţi acolo
fiecare din ei
și îmi știau numele
în timp ce eu alergam ca un gândac de-a lungul spătarelor de la scaunele lor

Amintește-ţi lumina și crede-o

Un moment de luciditate înainte de noaptea eternă

nu mă lăsa să uit

_ _ _ _

Sunt tristă

Viitorul e lipsit de speranţă și lucrurile nu pot fi mai bune

Sunt plictisită și nimic nu mă mulţumește

Sunt o ratată

Sunt vinovată, sunt pedepsită

Vreau să mă sinucid

Înainte puteam să plâng dar acum am trecut peste asta

Nu mai cred în alţi oameni

Nu pot să iau decizii

Nu pot să mănânc

Nu pot să dorm

Nu pot să gândesc

Nu pot să las în urmă singurătatea, frica, scârba

Sunt grasă

Nu pot să scriu

Nu pot să iubesc

Frate-meu moare, iubitul meu moare, îi omor pe amândoi

Mă îndrept spre moarte

Medicamentele mă sperie

Nu pot să fac dragoste

Nu pot să fut

Nu pot să fiu singură

Nu pot să fiu cu alţii

Şoldurile mele-s prea late

Nu-mi plac organele mele genitale

La 4.48
când disperarea vine în vizită
mă voi spânzura
pe respiraţia iubitului meu

Nu vreau să mor

Moartea m-a făcut atât de depresivă că vreau
să mă sinucid

Nu vreau să trăiesc

Îmi e ciudă pe iubitul meu care doarme, sunt geloasă pe
inconștienţa lui indusă

Când se va trezi va fi gelos pe noaptea mea albă plină de
gândurile și vorbele medicamentelor mele

Anul ăsta am fost a morţii

Unii vor spune că asta-i slăbiciune
(sunt norocoși că nu știu adevărul)
Unii vor simţi doar durere

Pentru mine asta e acum normalitatea.

_ _ _ _

Traducere din limba engleză de Cătălina Stanislav