Indian River At Dusk

The first and only time I caught a sheephead
big enough to eat, black and white and breathing
in my hands. On my way to get ice I got
distracted, tossed Dad’s keys in the water.

I was a good Catholic: I walked him to the spot
and pointed. I made up a lie, but I named
everyone I loved to God before falling
asleep in my yellow room every night—

God was a word person. After two
Hail Marys and an Our Father I’d be
good again. Like my words, I knew where
the keys landed. I’ve tried to write

about this before. For over a year I made myself
guiltless, couldn’t preserve the thing I caught
or get the syntax right. I didn’t know about
currents. I can’t keep anyone safe.

Indian River în amurg

Prima și singura dată am prins un pește buzat
mare cât să poată fi mâncat, negru și alb și respirând
în mâinile mele. Mergând să aduc gheață m-am
zăpăcit, am aruncat cheile lui Tata în apă.

Am fost o bună catolică; l-am dus la locul ăla
și i-am arătat. Am mințit, dar am înșirat numele
tuturor celor pe care-i iubeam lui Dumnezeu înainte să
adorm în camera mea galbenă noapte de noapte –

Dumnezeu era un tip iubitor de cuvinte. După două
Bucură-te Marie și Tatăl Nostru eram
iar bună. Ca și cuvintele mele, știam unde
căzuseră cheile. Am încercat să scriu

despre asta și înainte. Mai mult de un an m-am făcut
neajutorată, nu puteam ține lucrul pe care-l apucam
sau nimeri sintaxa cum trebuie. Nu știam despre
curenți. Nu pot feri pe nimeni de rău.

* Translation by Radu Vancu
** The English poem was already published by Plume
*** Featured photo by Cornel Moșnseag

taraskurtubanner