poema sobre mirar el cielo de noche y pensar cosas (ii)

yo que opino que la hipermetropía es una manera legítima de existir y que intento ser buena persona y que estudio mucho ética y metaética y yo que lloro mucho con David Hume y con los galgos maltratados y con los viejos maltratados y con la contaminación de las heces de las gallinas y sus obscenas celdas del tamaño de un folio A-4 y sus viscosas fiebres del tamaño de un sub-continente y yo que creo en los tirabuzones de los páramos y yo que ignoro todo y que me pregunto qué hacer sin lenin y sin cielo qué hacer con el mundo y su cabello cardado y reseco y cómo tocar sus huesos arcaicos y su praxis y el humo de su belleza impenetrable y yo que siempre siento la presencia de un muro fratricida del sabor umami de la leche cuando quiero verter una palabra amable y desaliñada en la gorra entreabierta del mendigo o del músico y yo que sé bastante del amor y que lucho activamente aunque con sueño o con sueños excesivos a favor de la pandemia global de perdón y de esperanza que arrase el planeta tierra tal y como lo desconocemos de una vez por todas y yo que sueño excesivamente sueños de carácter excesivamente erótico y a veces perverso y abrupto y que nunca le perdonaré a mi especie Auschwitz Rosa Parks el Estado-Nación el dinero el niño muerto y yo que olvido mucho y que propongo encender una vela con todos vosotros para recordar todos nuestros olvidos y yo que hurgo en la ranura del logos y no encuentro nada y yo que tengo un progenitor A y un progenitor B y un hermano y una hermana y yo que aun así ignoro todo de la muerte y me pregunto qué cantar cuando anochece y qué cantar que no insulte al famélico o al translúcido o a la mujer bajo las piedras del odio y yo que tirito con virginal desasosiego en el instante crítico de elegir un campo cromático favorito o un animal favorito o un juicio moral verdadero tan sólo un juicio moral verdadero yo me río un poco con envidia un poco con amargura sí lo admito me río un poco con amargura y con envidia de la seguridad ontológica del hombre medieval, qué enternecedor


poem despre a privi cerul nopţii şi a gândi lucruri (ii)

eu care cred că hipermetropia e un mod legitim de a exista şi care încerc să fiu o persoană bună şi care studiez multă etică şi metaetică şi care plâng mult împreună cu David Hume şi cu ogarii chinuiți şi cu bătrânii chinuiţi şi în faţa contaminării de la cloaca găinilor şi celulele lor obscene de mărimea unei foi A4 şi de febrele vâscoase ale unui subconştient şi eu care cred în vârtejurile mlaștinilor şi eu care ignor totul şi care mă întreb ce-i de făcut fără lenin şi fără cer şi ce-i de făcut cu lumea şi cu părul lui scărmănat și aspru şi cum să-i ating oasele bătrâne şi ce-i de făcut cu praxisul şi cu aerul impenetrabil al frumuseţii lui și eu care simt mereu prezența unui zid fratricid gustul matern al laptelui când vrei să arunci o vorbă amabilă și neglijentă în pălăria întoarsă a unui cerșetor sau a unui cântăreț și eu care știu suficient despre dragoste și eu care lupt activ chiar dacă doar cu un vis sau vise excesive în favoarea epidemiei globale de iertare și speranță care distruge astfel planeta și nu o recunoaștem o dată pentru totdeauna și eu care visez excesiv vise cu un excesiv caracter erotic și uneori perverse și abrupte și pe care n-o să le iert niciodată speciei mele Auschwitz Rosa Parks Statul-Națiune banul copilul mort și eu care uit mult și care propun să aprindem o lumânare împreună ca să ne amintim de toate uitările noastre și eu care scormonesc în spațiul logosului și nu găsesc nimic și eu care am un progenitor A și un progenitor B și un frate și o soră și eu care cu toate astea ignor toate ale morții și care mă întreb ce să cânt când se-nserează și ce cântec nu e insultător pentru cei flămânzi sau pentru cei transparenți sau femeia îngenuncheată pe pietrele urii și eu care tremur din pricina tulburărilor puberale și în momentul critic în care trebuie să aleg o arie cromatică sau un animal preferat sau o judecată morală veritabilă o singură judecată morală adevărată râd cu puțină invidie cu puțină amărăciune da recunosc râd cu puțină amărăciune și cu invidie de siguranța ontologică a omului medieval, ce înduioșător

(Traducere de Anastasia Gavrilovici)

În înregistrarea de mai jos puteți asculta poemul, ca parte a performance-ului Chill Pill 5, începând cu minutul 22:38.

bertabanner