Mihnea Bâlici s-a născut în 1998, la Piatra Neamț.


 

 

roznov

colegii din gimnaziu au devenit pentru mine doar noțiuni
de care mă agăț când mă gândesc la furnalele din uzine fumegând pe cer
apariția unui sentiment de apartenență la tot ce am încercat
să alung din mine
orașul nostru cu șase blocuri și o covrigărie
orașul nostru cu trandafiri plantați în sticle de borsec
cu palate de rromi nelocuite și stații de epurare
cu școala profesională cepeca unde totul este intim
era ziua când încă nu ne-am format organele de simț
și de noi atârnau doar stimulii era ziua când bunica încă locuia
aproape de biserica rusească învățasem pe de rost modul în care
bat clopotele învățasem că greața se consumă în cantități mici
/singura definiție pe care am fost în stare s-o dau vieții/
sunetul pe care îl face televizorul când închizi receiverul de la dolce
o zi înnorată și comodă ca o placă de vinil
/ce facem noi aici se numește stop motion/
ne-am urcat pe pasarela din roznov deasupra căii ferate și am inspirat praful
ne-am agățat de barele de metal și am început să ne gândim la lucrurile simple
câteodată ne uitam la nori
/când lumina cădea pe acoperișul gării/
liniștea lua locul câinilor care latră.
iar atunci ai văzut că nu mai are rost să fugi fiindcă fuga
este o altă modalitate de a grăbi asimilarea
sunt un burete într-o baltă cu frutti fresh și hormoni
frica este doar un termen pentru mine
siguranța e atunci când știi că nu mai vine niciun tren până la 7