Mircea Andrei Florea s-a născut la București, în 1996.


 

poem infantil (în trei părţi)

unu.
prima vară de când ne mutasem în ghencea
pierdeam ore întregi cu nasul lipit de fereastră
blocurile erau tomberoane gigantice
ghencea pădure
o sudoare de celofan
(eram la munte cabană cu pereţii din lemn nici şase ani. toți copiii părinților ne ascundeam într-o cameră să jucăm cărţi. unul mi-a zis ai mai avut un frate în burtă la mama ta și l-ai mâncat acolo în ea. d-asta ai galben în ochi. și d-asta te-ai născut numai tu.
mi-am făcut buzele nasture ovidiu fratele meu mai mare
i-a tras un capac)
mama mi-a spus că a pierdut două sarcini de gemeni
la fel de banal cum ar fi spus
se pronunță mircea nu milcea
doi.
unul ar fi avut
un ochi mai mare unul mai mic
în zilele când ovidiu nu s-ar fi jucat cu noi ar fi
început să danseze pe covor în picioarele goale
dezarticulat
toți am fi stat în cerc ca un trib
am fi aplaudat
dintre blocuri s-ar fi auzit strigăt de lupi
el și-ar fi umflat pieptul
i-ar fi apărut vertebrele
niște moviliţe
pe pielea spatelui
faţa lividă
globul ochilor dat peste cap
şi ar fi făcut să simțim
siguranță
altul ar fi fost radu – cum îl chema pe băiatul cu care mă jucam
când mama avea treabă și care a plecat în america
ultima dată când l-am văzut cânta
la saxofon avea o nuvelă apărută pe amazon –
pe cel care ar fi semănat cel mai mult cu mine cel mai mic dintre ei ar fi fost
victor
hainele lui le-aș fi purtat eu când îi rămâneau mici
şi patul lui ar fi fost cel de deasupra patului meu
el ar fi știut să poarte conversații în lift
cum se răspunde când ești felicitat
să aprecieze
așa am fi fost toți împreună
când mi-aș fi simțit coșul pieptului ca pe un steguleţ prins de ușa maşinii
și părul mi-ar fi crescut neașteptat ca un mușchi pe tot corpul
și când aș fi fost în mijlocul mulțimii
unde totul părea
ca prin hubloul unei mașini de spălat
trei.
încă verific în oglindă dimineaţa dacă mi-au mai apărut fire de barbă încă adorm cu plapuma între gambe şi coapse eu încă sunt atent ca discuţiile să nu devină inconfortabile din cauza mea încă îmi mușc buza de plictiseală îmi mușc pielea sub încheietură spun uite mi-am făcut ceas
încă îmi imaginez cum aș putea
să îmi implantez în craniu un magnet și
fraților mei patru magneți invers
și
zi după zi
foarte puțin
ne-am apropia